Atelierul de muzică și mișcare

Înainte să poată explica ce e ritmul, un copil îl poate bate din palme. Asta e ideea din care pornește tot atelierul.

Ritmica Orff

Abordarea Orff pune corpul înaintea instrumentului. Copiii ajung la muzică prin bătăi, pași și voce, apoi prin tobe, clopoței și lemne sonore — instrumente pe care le poate folosi oricine, din prima ședință, fără studiu prealabil.

Corpul care învață să se oprească

Jocurile de tip „mergem când se aude, ne oprim când tace“ par simple. Sunt, de fapt, exerciții directe de autocontrol: copilul trebuie să inhibe o mișcare deja pornită, la un semnal extern. Diferența față de o instrucțiune verbală e că aici nu i-o cere nimeni — i-o cere muzica, și e distractiv.

Eșarfele adaugă un strat de coordonare și de conștientizare a propriului corp în spațiu, util mai ales copiilor care au nevoie de stimulare senzorio-motorie.

Cum e construită ședința

Fiecare oră alternează intenționat activarea cu liniștirea și se încheie cu un moment calm. Copiii nu pleacă acasă mai agitați decât au venit — dimpotrivă, pentru mulți dintre ei aceasta este ora în care exersează cel mai bine drumul de la agitație înapoi la calm.